Krum
| Krum | |
| Conducător al Bulgariei | |
 Krum în fața trupelor sale. Un desen din 1917 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 755 d.Hr.[1]  Haganatul avar |
| Decedat | (59 de ani) Pliska, Țaratul Bulgar |
| Înmormântat | Pliska |
| Căsătorit cu | necunoscut |
| Copii | Omurtag al Bulgariei[2] |
| Religie | tengriism |
| Ocupație | monarh |
| Apartenență nobiliară | |
| Familie nobiliară | Dinstia Krum, (posibil clanul Dulo) |
| Domnie | |
| Domnie | 803 - 814 |
| Predecesor | Kardam |
| Succesor | Omurtag |
Modifică date / text  | |
Krum (în bulgară Крум), (n. 755 d.Hr., Haganatul avar – d. , Pliska, Țaratul Bulgar) a fost un han protobulgar în perioada: 796/803 - 814. În timpul domniei, sale teritoriul Bulgariei dunărene s-a dublat, având granițele de la Dunărea mijlocie la Nipru și de la Odrin la Munții Tatra.
Originea familiei
Există două ipoteze despre originea familiei lui Krum. Potrivit primei ipoteze, familia sa a provenit din Pannonia, unde stăpâneau avarii.[3] Potrivit celeilalte ipoteze (mai populară), Krum s-ar fi născut în Macedonia. Tatăl său, Toktu, a fost un membru al unei familii nobile protobulgare și a devenit un conducător al Bulgariei dunărene în anii 766-767. Probabil făcea parte dintr-o ramură a clanului "regal" turcic Dulo care s-a stabilit în Macedonia, ramură condusă de Kuber și care a înființat un nou stat bulgar, cu un ajutorul slavilor. Mama lui Krum, Lana (sau Svetlana) era de origine slavă.[4]
Stabilirea noilor frontiere
În anul 805, Krum a profitat de înfrângerea hanatului avarilor pentru a înfrânge restul avarilor și pentru a-și extinde autoritatea sa peste Munții Carpați, în Transilvania, și de-a lungul Dunării în estul Pannoniei. Bulgaria a avut astfel frontieră comună cu Imperiul franc, cu urmări importante în politica dusă de succesorii lui Krum.
Conflictul cu Nicefor I Genikos
Krum s-a angajat într-o politică de expansiune teritorială. În 807 forțele bulgare au învins armata bizantină în valea Strumei. În 809, oștirea lui Krum a asediat și a forțat capitularea cetății Serdica (Sofia). După asediu a omorât garnizoana bizantină, de 6.000 de oșteni, în ciuda promisiunii lui Krum că viața acestora va fi cruțată. Actul a provocat reacția împăratului bizantin Nicefor (Nichifor) I, care a dispus strămutarea populației din Anatolia și a o coloniza de-a lungul frontierei pentru a o proteja. Nicefor I a încercat, fără succes, să recupereze și să refortifice Serdica.
La începutul anului 811, Nicefor I a întreprins o expediție masivă împotriva Bulgariei. A înaintat până la Marcellae (lângă Karnobat). Aici, Krum a încercat să negocieze cu el la 11 iulie 811, dar Nicefor a decis să-și continue campania. Armata lui a reușit să evite ambuscadele bulgarilor din Munții Balcani și a învins o oaste de 12.000 de oameni care încercau să blocheze înaintarea bizantinilor în Moesia. O altă armată de 50.000 de oameni, adunată în grabă, a fost învinsă în fața zidurilor capitalei bulgare Pliska, care a căzut în mâinile împăratului la 20 iulie. Aici, Nichifor, care înainte de a deveni împărat fusese ministru de finanțe, a ajutat personal la strângerea tezaurului lui Krum. Totodată a permis oștirii sale să prade și să incendieze Pliska. O nouă tentativă diplomatică din partea lui Krum a fost respinsă.
În cronica sa din secolul al XII-lea, patriarhul Mihail Sirianul a descris atrocitățile lui Nicefor. Nichifor, împărat al romanilor, a năvălit asupra ținuturilor bulgarilor: el a fost victorios și a ucis un număr mare dintre aceștia. El a ajuns în cetatea de scaun a acestora, a cucerit-o și a devastat-o. Sălbăticia lui a mers până acolo că a ordonat să fie aduși copii mici în fața sa, să fie puși la pământ și uciși, spărgându-li-se capetele cu pietre.
În timp ce Nicefor I și armata sa se ocupau cu jaful, devastările și incendierea capitalei bulgarilor, Krum și-a mobilizat poporul (inclusiv femei) pentru a face alte capcane și ambuscade în trecătorile munților. Pe drumul spre Constantinopol, împăratul a primit informații despre aceste pregătiri de luptă, s-a panicat și a declarat de mai multe ori însoțitorilor săi: Chiar dacă am avea aripi nu vom putea scăpa de pericol. În zori, la 26 iulie, bizantinii au fost împresurați în trecătoarea Vărbica. Nicefor a fost ucis în luptă, împreună cu un număr mare de oșteni. Garda imperiala i-a dus fiul, Staurakios, în siguranță, departe de luptă, după ce Staurakios a fost rănit de o lovitură în gât care l-a paralizat. Potrivit tradiției, Krum a disups ca țeasta împăratului Nicefor să fie preparată, încrustată cu argint, și a folosit-o drept cupă pentru vin. Aceasta i-a sporit faima de brutalitate și, împreună cu invaziile și jafurile sale ulterioare pe teritoriul bizantin, i-au adus porecla Noul Sanherib.
Conflictul cu Mihail I Rangabe
Staurakios a fost forțat să abdice după o domnie scurtă (a murit din cauza rănilor în 812) și i-a succedat ginerele său Mihail I Rangabe. În 812, Krum a invadat Tracia bizantină, ocupând Develt și a forțat populația din cetățile apropiate să fugă la Constantinopol. De pe aceasta poziție de forță, Krum a oferit bizantinilor reactivarea tratatului de pace din 716. Noul împărat Mihai I Rangabe a respins propunerea, mai ales din cauza clauzei referitoare la schimbul de dezertori. Pentru a exercita o presiune mai mare asupra împăratului, Krum a asediat și cucerit în toamna anului 812 orașul Mesembria (Nesebar).
În februarie 813, bulgarii au atacat Tracia, dar au fost respinși. Încurajat de acest succes, Mihai I a adunat trupele din întregul imperiu și s-a indreptat spre nord, sperând într-o victorie decisivă. Krum și-a condus armata sa la sud de Adrianopol și a fixat tabăra lângă Versinikia. Mihai I și-a așezat armatele sale în fața bulgarilor, dar niciuna dintre părți nu a dat vreun atac timp de două săptămâni. În cele din urmă, la 22 iunie 813, bizantinii au atacat, dar s-au retras imediat în dezordine. Cavaleria lui Krum a zdrobit oastea bizantină, iar Krum s-a îndreptat spre Constantinopol, care a fost supus unui asediu. Discreditat, Mihai a fost silit să abdice și să se călugărească - al treilea împărat bizantin schimbat din cauza acțiunilor lui Krum.
Conflictul cu Leon al V-lea Armeanul
Noul împărat, Leon al V-lea Armeanul, s-a arătat deschis negocierilor și a aranjat o întâlnire cu Krum. Când a ajuns, hanul Krum a fost atacat prin surprindere de arcașii bizantini și a fost rănit în timp ce încerca să scape. Furios, Krum a devastat împrejurimile Constantinopolului, a cucerit Adrianopolul și a strămutat locuitorii cetății (inclusiv părinții viitorului împărat Vasile I) dincolo de Dunăre. În ciuda apropierii iernii, Krum a profitat de starea favorabilă a vremii pentru a trimite 30.000 de oșteni în Tracia, unde aceștia au cucerit Arkadioupolis (Lüleburgaz) și au dus circa 50.000 de captivi în ținuturile bulgărești de-a lungul Dunării. Prada din Tracia a fost folosită pentru îmbogățire, iar unii prizonieri bizantini, fiind meseriași, au fost folosiți la reconstrucția cetății Pliska.
Krum a pregătit în timpul iernii un atac major asupra Constantinopolului. Dar acest atac n-a mai avut loc, întrucât a murit la 13 aprilie 814. La tron, i-a succedat fiul său Omurtag.
Moștenire
Krum este amintit și pentru faptul că a introdus primul cod de legi bulgare, în baza cărora era garantată protecția săracilor. Băutura, calomnia și jaful erau pedepsite cu asprime. Prin legile sale, Krum a devenit cunoscut ca domnitor aspru, dar corect. El a fost cel care i-a adus pe slavi și protobulgari într-un stat centralizat.
Galerie de imagini
-
Armatele lui Krum (sus) şi Mihail I Rangabe (partea de jos), înainte de bătălia de la Versinikia (813). -
Detaliu. -
Statuia lui Krum lângă cetatea antică bulgară Misionis (Regiunea Târgoviște). -
Bulgaria în timpul lui Krum. -
Statuia lui Krum la Plovdiv. -
Zidurile primei capitale bulgare (Pliska). -
Bătălia de la Versinikia. -
Bătălia de la Vărbitsa. -
Hanul Krum primeşte capul tăiat al împăratului Nicefor I Genikos.
Note
- ^ a b https://www.geni.com/people/Krum-khan-of-Bulgaria/6000000006822543660 Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ The Peerage
- ^ Fine, John Van Antwerp (1983). The Early Medieval Balkans: A Critical Survey from the Sixth to the Late Twelfth century. (Balcanii medievali timpurii: O privire critică din secolul al VI-lea până la sfârșitul secolului al XII-lea); University of Michigan Press. pp. 94. ISBN 0-472-08149-7.
- ^ Norwich, John J. (1991). Byzantium: The Apogee. Alfred A. Knopf, Inc.. ISBN 0-394-53779-3.
Bibliografie
- Andreev, Jordan; Lazarov, Ivan; Pavlov, Plamen (1999) (în bulgară). Кой кой е в средновековна България (Cine e Cine în Bulgaria medievală). Sofia.
- Fine Jr., John V.A. (1983). Balcanii Medievali Timpurii. Ann Arbor.
- (sursă originală) Iman, Bahši (1997). Džagfar Tarihy (vol. III). Orenburg.
- (sursă originală) Syrien, patriarh sirian iacobit, Michel le (1905). "t. III". in J.–B. Chabot (în franceză). Chronique de Michel le Syrien. Paris: J.–B. Chabot. pp. 17.
- Teofan Mărturisitorul, Cronica, Ed. Carl de Boor, Leipzig.
- Васил Н. Златарски, История на българската държава през средните векове (Istoria statului bulgar în Evul Mediu), Част I, II изд., Наука и изкуство, София (Știință și artă, Sofia) 1970, pp. 321–376.
- Norwich, John J. (1991). Bizanț: Apogeul. Alfred A. Knopf, Inc.. ISBN 0-394-53779-3.v
Legături externe
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Krum al Bulgariei
- Borders of Bulgaria during the reign of Khan Krum Arhivat în , la Wayback Machine.
- History, Rulers of Bulgaria — Khan Krum Arhivat în , la Wayback Machine.
- SCRIPTOR INCERTUS — About the Emperor Nikephoros and how he left his bones in Bulgaria
- ru Istoria slavilor de sud și de vest în Evul Mediu (Manual USM, volumul I, Cehia, Polonia, Bulgaria) Arhivat în , la Wayback Machine.
- ru Bizantinii și bulgari, francii și avarii, 739 - 805 ani.
| Predecesor: Kardam | Han al Bulgariei 803–814 | Succesor: Omurtag |
| ||||||||||||||||
| v • d • m Imperiul Bulgar | |||||
|---|---|---|---|---|---|
| State | Militar | Cultură | |||
| Origine State
De facto state bulgare independente față de Al Doilea Imperiu Bulgar
Administrație
Conducători importanți Asparuh • Tervel • Krum • Omurtag • Boris I • Simeon I cel Mare • Petru I • Samuil Al Doilea Imperiu Bulgar (Țaratul Vlaho-Bulgar) Ioan Asan I • Ioniță Caloian • Ioan Asan al II-lea • Constantin I Tich • Mihail al II-lea Asan • Ioan Alexandru • Ioan Șișman • Petru al II-lea Deleanu • Petru al III-lea |
Conflicte
Bătălii principale Primul Imperiu Bulgar Bătălia de la Ongal • Asediul Constantinopolului • Bătălia de la Marcellae • Bătălia de la Pliska • Bătălia de la Southern Buh • Bătălia de la Anchialus • Bătălia de la Porțile lui Traian • Bătălia de la Kleidion Al Doilea Imperiu Bulgar Bătălia de la Tryavna • Bătălia de la Adrianopole • Bătălia de la Klokotnitsa • Bătălia de la Skafida • Bătălia de la Velbazhd • Bătălia de la Rusokastro • Bătălia de la Chernomen • Asediul de la Tarnovo Revolte importante
| Literatură 
Scriitori și oameni de știință: Naum din Preslav • Clement din Ohrid • Chernorizets Hrabar • Constantine din Preslav • John Exarch • Evtimiy din Tarnovo • Gregory Tsamblak Artă și Arhitectură
Exemple faimoase: Râul Madara • Marea Basilica din Pliska • Round Church in Preslav • Holy Forty Martyrs Church in Tarnovo • Biserica Boyana • Tsarevets • Baba Vida Religie 
Economie
| |||
